Mimesis:

"Niciodată" - ai spus, profetic şi tenace.

"Şi niciunde"- ai arătat spre orizontul nedecis

"Pentru întot-deauna" - ţi-a strigat

Cel-care -locuieşte-n -neştiut

        În noapte-mi.

 

Pe stradă poartă mască nepereche

Şi lumea îi întoarce privirea

În ochi ascuns în ochiul-de-păun

Sălbatic.

 

El mistuie-n adîncul tăinuit

Demon eteric ce închide-n suflet

Dorinţe roşii şi albastre-n care

Lumina-ntunecată arde

Cuvinte reflectate.

 

Şi niciodată sau niciunde-s

Idoli fără de-nţeles

Pentru acel ce nu-i priveşte lumea

Din noaptea dăltuită-n piatră.