Singur şi Albastru

Mimesis:

Şi cel mai crud este că nu prezenţa

Ci absenţa zeilor ne defineşte

        Irevocabil.

În fiecare noapte visez

Aceleaşi străzi pustii din oraş

Cu şerpii orbi ai neoanelor

Schiţînd simboluri abstracte

Între stelele pale.

În Vest - Cassiopeia;

În Sud, Orion;

Iar în Nord, abia vizibilă,

Steaua Polară a sufletului tău.

Te văd, te simt adeseori

Cioplită-n carne şi-n sînge rubiniu

-Albastru-adeseori.

Icoană-aş pune peste chipul Tău

Cu Noaptea încrustată pe un umăr

Şi cu asfalt lucios de urme întipărite

Asemeni unor rugi păgîne

Peste Trupul tău fierbinte

- Un templu Ce stingher te ştie

Numai pe tine.

Am încercat - în joacă

Să modelez o piatră cu forma Ta.

Tu vino doar ş-atinge palida stafie;

Eu sufletul nu-L pot

- Nu-L ştiu Sculpta.

Şi chiar Cuvîntul

Este povară să-l înţeleg.

Pentru că zeii nu ne vorbesc;

Doar ne visează,

În alb şi negru, într-o oglindă

Ascunsă în altă oglindă,

Din inima ta.

Doar pentru tine noaptea plouă

Printr-o gaură din tavan - cuvinte.

Litere seci se sudează parcă altfel

Înlănţuind şi o fărîmă

De întuneric rece.

Şi pentru tine Noaptea are ochii - stele

Cu care mă obsedează

De dincolo de tot şi toate

Ne-cuvinte.

Numai aşa

Ne fascinează

Cu luciul lor

- Ades înşelător -

Cuvintele impure.

Doar pentru tine-aş vrea

Să mă transform

Într-un vulcan - să te-ncălzesc

Sub lava cuvintelor-cenuşă;

Doar noaptea plouă pentru tine.

Mi-a crescut în inimă un oraş;

Peste noapte s-au înălţat schele

Şi constructorii au pus cărămizile

Una peste alta, iar din cărămizi

S-au înălţat zidurile

Care despart acum definitiv,

Inima mea

De inima ta.

De undeva de foarte departe

Dintr-o stea din emisfera sudică,

Oraşul se vede extrem

De clar şi geometric,

Pulsînd, de miliarde de inimi

Închise fiecare între ziduri

În formă de inimă.