Din oglindă, Zeiţa
Mimesis: Şi cel mai crud este că nu prezenţa Ci absenţa zeilor ne defineşte Irevocabil. În fiecare noapte visez Aceleaşi străzi pustii din oraş Cu şerpii orbi ai neoanelor Schiţînd simboluri abstracte Între stelele pale. În Vest - Cassiopeia; În Sud, Orion; Iar în Nord, abia vizibilă, Steaua Polară a sufletului tău. Te văd, te simt adeseori Cioplită-n carne şi-n sînge rubiniu -Albastru-adeseori. Icoană-aş pune peste chipul Tău Cu Noaptea încrustată pe un umăr Şi cu asfalt lucios de urme întipărite Asemeni unor rugi păgîne Peste Trupul tău fierbinte - Un templu Ce stingher te ştie Numai pe tine. Am încercat - în joacă Să modelez o piatră cu forma Ta. Tu vino doar ş-atinge palida stafie; Eu sufletul nu-L pot - Nu-L ştiu Sculpta. Şi chiar Cuvîntul Este povară să-l înţeleg. Pentru că zeii nu ne vorbesc; Doar ne visează, În alb şi negru, într-o oglindă Ascunsă în altă oglindă, Din inima ta. |
0 comentarii
Leave a reply