Mimesis:

Şi cel mai crud este că nu prezenţa

Ci absenţa zeilor ne defineşte

        Irevocabil.

 

În fiecare noapte visez

Aceleaşi străzi pustii din oraş

Cu şerpii orbi ai neoanelor

Schiţînd simboluri abstracte

Între stelele pale.

 

În Vest - Cassiopeia;

În Sud, Orion;

Iar în Nord, abia vizibilă,

Steaua Polară a sufletului tău.

 

Te văd, te simt adeseori

Cioplită-n carne şi-n sînge rubiniu

-Albastru-adeseori.

Icoană-aş pune peste chipul Tău

Cu Noaptea încrustată pe un umăr

Şi cu asfalt lucios de urme întipărite

Asemeni unor rugi păgîne

Peste Trupul tău fierbinte

- Un templu Ce stingher te ştie

Numai pe tine.

 

 

Am încercat - în joacă

Să modelez o piatră cu forma Ta.

Tu vino doar ş-atinge palida stafie;

Eu sufletul nu-L pot

- Nu-L ştiu Sculpta.

Şi chiar Cuvîntul

Este povară să-l înţeleg.

Pentru că zeii nu ne vorbesc;

Doar ne visează,

În alb şi negru, într-o oglindă

Ascunsă în altă oglindă,

Din inima ta.